Tulburări ale sufletului...

De ce oare simți uneori că întreaga ta făptură este învăluită într-o sferă gazoasă ce emană euforie, fericire, extaz atunci când doar simple cuvinte, schițate de către o persoană a cărei înfățișare nici măcar nu ți-a îmbogățit cultura vizuală, îți străbate mintea? Ce ar putea însemna acest subit impuls în colțul inimii doar la citirea unor complimente? O fi oare începutul unei iubiri sau doar bucuria de a fi în centrul universului unui suflet?
Și oare de ce ești îmbrâncit de pe pedestalul inexplicabilului atunci când aceleași cuvinte se pot transforma în dezamăgire?