Oamenii se schimbă...amintirile rămân

        

          În viață ajungem să interacționăm cu fel de fel de oameni ce mai apoi devin foarte apropiați de sufletul nostru. Trăim alături de ei momente epuizabile şi culegem amintiri pe care le ascundem atât în minte cât şi în inimă. 

Cu timpul, te ataşezi foarte mult de acel suflet apărut în viața ta parcă având un scop precis, acela de a-ți completa golurile existente între bătăile inimii, ajungând să faci cunoştință cu sentimentul străin ție, însă cunoscut unei lumi întregi, numit "iubirea". 

Şi astfel începi să pui suflet pentru a construi o legătură a două suflete cărora nici măcar moartea nu le poate despărți firele atent înnodate de greutățile vieții.

 Iubeşti până la epuizare, îți pui inima pe tavă în fața partenerului, îi acorzi cea mai prețioasă perioadă a vieții tale, lupți pentru voi şi înghiți orice gust amar lăsat de certurile apărute din banale ipoteze contradictorii. Frumusețea ce te învăluia atunci când el te îmbrăca în complimente, transmitea în jur bucuria ce îți contorsiona corpul, epuizat de extazul şi de fiorii iubirii. Până într-o zi când totul se schimbă radical. 

Certurile sunt în amploare, iubirea dispare. Odata cu ea ... dispare şi vocabularul plin de cuvinte drăgăstoase ce îți alinau sufletul.

Ruptura se adânceşte din ce în ce mai mult până când te pierzi într-o lume ce nu îți aparține, inima ta fiind izbită şi zdorbită de răceala din comportamentul celui care ar fi trebuit să o protejeze ca pe un diamant prețios.

Plângi, rogi şi implori în urma unui impuls oferit de fărâmele de speranță şi credință în iubirea ce a pecetluit cândva această legătură, însă nepăsarea distruge totul, abandonul fiind inevitabil. 

Trec minute, trec ore, trec zile, trec săptămâni în care mintea şi inima luptă pentru a obține uitarea şi nepăsarea necesare, însă amintirile nemuritoare ale anilor petrecuți împreună îți fac lupta imposibilă. Până într-un final când totul îşi ia cursul normal, inima revenindu-şi, având doar nişte cicatrici ce ascund  ceea ce a fost odată.

Oamenii vin şi pleacă...

Oamenii rănesc şi uită...

Oamenii se schimbă...
însă,

Amintirile rămân...