Aceasta sunt eu...

Aceasta sunt eu...

plină de defecte proprii, dar și de calități...

Aceasta sunt eu...

pierdută în pasiunile proprii, dar prezentă în realitatea existenței...

Aceasta sunt eu...

plină de incertitudini...

plină de temeri...

plină de mistere...

...dar deschisă pentru vibrațiile frumosului...iubirii...fericirii...

Aceasta sunt eu...

departe de aspirațiile unora...

...aproape însă de înfăptuirea propriilor vise...

Tulburări ale sufletului...

De ce oare simți uneori că întreaga ta făptură este învăluită într-o sferă gazoasă ce emană euforie, fericire, extaz atunci când doar simple cuvinte, schițate de către o persoană a cărei înfățișare nici măcar nu ți-a îmbogățit cultura vizuală, îți străbate mintea? Ce ar putea însemna acest subit impuls în colțul inimii doar la citirea unor complimente? O fi oare începutul unei iubiri sau doar bucuria de a fi în centrul universului unui suflet?
Și oare de ce ești îmbrâncit de pe pedestalul inexplicabilului atunci când aceleași cuvinte se pot transforma în dezamăgire?

Gânduri ascunse

...Și poate mulți nu mă cred în stare

Să fiu o pasăre zburătoare

Dar le voi demonstra

Că frica nu-i a mea

Ci a altcuiva...

Că nu sunt stăpânită

De temeri și regrete

Ci de aspirații

Ce ajung să fie concrete...

Că pot zbura pe aripile viselor mele

Traversând oceanul nesiguranțelor grele...