miercuri, 15 aprilie 2015

Oamenii se schimbă...amintirile rămân



        
          În viață ajungem să interacționăm cu fel de fel de oameni ce mai apoi devin foarte apropiați de sufletul nostru. Trăim alături de ei momente epuizabile şi culegem amintiri pe care le ascundem atât în minte cât şi în inimă. 
Cu timpul, te ataşezi foarte mult de acel suflet apărut în viața ta parcă având un scop precis, acela de a-ți completa golurile existente între bătăile inimii, ajungând să faci cunoştință cu sentimentul străin ție, însă cunoscut unei lumi întregi, numit "iubirea". 
Şi astfel începi să pui suflet pentru a construi o legătură a două suflete cărora nici măcar moartea nu le poate despărți firele atent înnodate de greutățile vieții.
 Iubeşti până la epuizare, îți pui inima pe tavă în fața partenerului, îi acorzi cea mai prețioasă perioadă a vieții tale, lupți pentru voi şi înghiți orice gust amar lăsat de certurile apărute din banale ipoteze contradictorii. Frumusețea ce te învăluia atunci când el te îmbrăca în complimente, transmitea în jur bucuria ce îți contorsiona corpul, epuizat de extazul şi de fiorii iubirii. Până într-o zi când totul se schimbă radical. 
Certurile sunt în amploare, iubirea dispare. Odata cu ea ... dispare şi vocabularul plin de cuvinte drăgăstoase ce îți alinau sufletul.
Ruptura se adânceşte din ce în ce mai mult până când te pierzi într-o lume ce nu îți aparține, inima ta fiind izbită şi zdorbită de răceala din comportamentul celui care ar fi trebuit să o protejeze ca pe un diamant prețios.
Plângi, rogi şi implori în urma unui impuls oferit de fărâmele de speranță şi credință în iubirea ce a pecetluit cândva această legătură, însă nepăsarea distruge totul, abandonul fiind inevitabil. 
Trec minute, trec ore, trec zile, trec săptămâni în care mintea şi inima luptă pentru a obține uitarea şi nepăsarea necesare, însă amintirile nemuritoare ale anilor petrecuți împreună îți fac lupta imposibilă. Până într-un final când totul îşi ia cursul normal, inima revenindu-şi, având doar nişte cicatrici ce ascund  ceea ce a fost odată.

Oamenii vin şi pleacă...
Oamenii rănesc şi uită...
Oamenii se schimbă...
însă,
Amintirile rămân...

duminică, 12 aprilie 2015

În aşteptarea somnului...

O pagină...un blog...un ţinut virtual în care fiinţa mea poate să îşi dezvăluie adevărata identitate ce uneori se ascunde în spatele unei persoane serioase, incapabilă de a-şi demasca trăsăturile sufletului în faţa oricărui străin ce mai apoi poate să te distrugă luând cu el bucuria ce te completează.
Astfel, datorită armurii purtate în viaţa de zi cu zi, ne construim o lume, un spaţiu, în care sensibilitatea, ascunsă într-un vârtej de incertitudini, să poată fi exprimată, asumată, prin arta scrisului, a aşternutului pe hârtie a fiecărui gând. 
O pagină...un blog...


joi, 9 aprilie 2015

''Eu şi Dumnezeu...''

''Eu: Doamne, pot să-ți pun o întrebare?
Dumnezeu: Sigur!
Dumnezeu: Promit!
Eu: Promite-mi că nu te vei supăra….
Eu: De ce ai îngăduit ca astăzi să mi se întâmple atâtea lucruri?Dumnezeu: Ce vrei să spui?
Eu: Ei bine, astăzi m-am trezit cam târziu…
Dumnezeu: Așa…
Eu: Tocmai astăzi, mi-a luat o veșnicie să pornesc mașina!
Eu: La prânz, am comandat un sandwich, însă mi-au făcut sandwich-ul greșit și a trebuit să aștept ceva timp, până am primit ce am dorit.
Dumnezeu: Bun…
Dumnezeu: Hmmm…
Eu: Și una peste alta, când am ajuns acasă nu doream decât să-mi relaxez picioarele, în noul meu aparat de masaj și relaxare. Dar nu funcționa! Nimic nu a mers bine, azi! De ce ai făcut asta?Dumnezeu: Păi… ia să vedem! În această dimineață, Îngerul morții a fost la căpătâiul tău și a trebuit să trimit unul dintre îngerii mei să se bată cu el pentru viața ta. Te-am lăsat să dormi până atunci!
Eu: În drum spre casă, telefonul meu a murit, chiar atunci când am răspuns apelului pe care-l primisem!
Dumnezeu: În regulă…
Dumnezeu: Nu am îngăduit ca mașina ta să pornească repede, deoarece pe drumul pe care trebuia să circuli era un șofer beat care te-ar fi lovit și accidentat foarte rău, dacă ai fi fost atunci pe drum!
Eu (umilit): Oh!
Eu: (rușinat)
Dumnezeu: Prima persoană care ți-a făcut astăzi greșit sandwich-ul avea o boală gravă și nu am vrut să iei boala, deoarece știam că nu-ți poți permite să-ți pierzi locul de muncă.
Eu (jenat): Ok
Dumnezeu: Telefonul tău a murit, deoarece persoana care te-a sunat avea de gând să dea o mărturie falsă despre ceea ce ai vorbit cu ea la telefon, astfel încât nu am îngăduit nici măcar să vorbești cu ea, în așa fel încât să fii acoperit.
Eu (încet): Înțeleg, Doamne…
Dumnezeu: Oh, cât despre acel aparat de masat picioarele… acesta avea un scurtcircuit care ar fi produs o avarie în seara asta, în casa ta. Nu cred că ți-ai fi dorit să stai în întuneric.
Eu: Of! Îmi pare rău, Doamne!
Dumnezeu: Și nu te îndoi niciodată, deoarece planul Meu pentru ziua ta este întotdeauna mai bun decât planul tău!
Dumnezeu: Să nu-ți pară rău, învață doar să ai încredere în Mine …. în toate lucrurile care ți se întâmplă, fie ele bune sau rele!
Eu: Mă voi încrede în Tine, Doamne!
Eu: Nu mă voi îndoi, Doamne! Și lasă-mă doar să-ți spun, Doamne, că Îți mulțumesc pentru tot ceea ce ai îngăduit să mi se întâmple astăzi.
Dumnezeu: Cu drag, copile. A fost o zi în care, ca de obicei, am fost Părintele tău, iar Eu ador să am grijă de copilașii mei …!''